Nici nu imi mai amintesc cand am vazut ultima data o persoana mustind de elan si entuziasm in ceea ce priveste locul de munca. In schimb, in ultima perioada vad pe chipurile celor de langa mine multe zambete triste, resemnate. Astazi, pentru o majoritate covarsitoare serviciul e DOAR un mijloc de a-si castiga painea, iar ambitia de a face ceva din pasiune e un vis din ce in ce mai stins.
Cu mii de ani in urma, a fost propus un sistem de societate in care fiecare sa faca ceea ce stie mai bine. De cele mai multe ori asta ar echivala si cu pasiunea, o imbinare intre util si placut. Nu e insa obligatoriu, evident, dar de cele mai multe ori pentru a fi un profesionist iti trebuie si un dram de pasiune. Sistemul asta nu a fost insa niciodata pus in practica, a ramas doar o utopie. Dorinta de putere, orgoliile au dus la un haos. Multi oameni se afla unde nu trebuie si cel mai trist e cand te loveste in moalele capului ca unele aspecte importante nu au putut fi controlate, nu au tinut de tine. Serviciul ca o povara, stresul inghitit din cauza relatiilor conflictuale cu colegii sau problemele financiare, lipsa satisfactiei muncii, le aud foarte des in jur. Daca ar fi sa am o imagine a ceea ce vad si simt acum s-ar transpune intr-o mare de oameni care deja nu mai inoata ci cauta cu disperare un colac de salvare, sau tin strans de el.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
din pacate, e cam adevarat ceea ce zici tu aici. chiar eu astazi am simtit pe pielea mea ca nu sunt satisfacut de locul de munca. iar despre probleme cu colegii de munca...acolo unde sunt cel putin 2 persoane, cu siguranta apar si probleme, probleme care uneori se rezolva, alteori devin motive de certuri si chiar demiteri ...sau demisii. Mult succesc in a mai scrie...esti pe drumul cel bun
Trimiteți un comentariu